03 nov. CUM AJUNG SĂ AM FOBII?
Ce sunt totuși fobiile?
De multe ori în limbajul curent ne referim la frici obișnuite ca fiind fobii. Și nu de puține ori subestimăm o fobie considerând-o o frică uzuală. Asta se înatâmplă poate pentru căne este greu să acceptăm că avem anumite limite.
Ce este o frică normală?
Da, ați citit bine. Frica este normală și ne ferește de multe lucruri neplăcute. Ea funcționează ca o alarmă bine reglată deoarece se declanșează în fața unui pericol rela, și nu la un pericol imaginar sau care este doar o amintire. Să ne imaginăm că frica este alarma mașinii mele. Ea va porni atunci când mașina va fi atacată sau cineva o va brusca cu intenția de a o fura sau sparge.
Când o frică nu este doar o frică?
O frică patologică este o alarmă greșit reglată, adică frica se activează prea des pentru pericole foarte mici. Este ca atunci când trăim alarme false. Adică, alarma de la mașina mea se va declanșa atunci când cineva va trece la distanță sau când o pisică se va apropia foarte mult de ea, întrucât mașina își imaginează că pisica va putea să o fure, să o vandalizeze sau să îi provoace o agresiune.
Care este diferența dintre frică și fobie?
Să presupunem că mie îmi este foarte teamă de păianjeni. Dacă este doar o teamă, îmi va fi greu să cobor în beci după o sticlă de vin sau după borcanul de murături la care jinduiesc de câteva zile. Dar, voi coborî și la vederea unui păianjen, mă voi scutura de dezgust în timp ce îl lipesc de perete.
În cazul fobiilor, lucrurile stau cu totul altfel. Adică, nici sub amenințare nu voi coborî în beci, renunța și la vin și la murături, mai mult, în apropierea beciului voi fi în alertă maximă observând punctele negre care se mișcă. Adică, mintea va cataloga orice stimul ambiguu ca fiind un pericol pe principiul „paza bună trece primejdia rea”.
Pentru a fi fobie, trebuie să fie:
- O teamă foarte intensă până la atac de panică;
- Teamă incontrolabilă;
- Evitarea obiectelor sau a situațiilor;
- Suferință ridicată la confruntarea cu situația.
Frica apare în evoluție atunci când copilul are nevoie de ea. De exemplu, frica de înălțimi apare atunci când copilul începe să deprindă mersul. Frica de străini apare atunci când nu este în jur o persoană familiară. De multe ori fricile copiilor sunt subestimate, adulții presupunând că vor dispărea. Întra-devăr, uneori, pe măsură ce apare experiența de viață, unele frici dispar. Dar altele pot evolua spre reale tublurări fobice. Studiile susțin că aproape 23% dintre fricile copiilor ascund în realitate o anxietate, ce are șanse mai mari să fie remisă dacă intervenția este în primele stadii.
Care sunt cauzele?
Studiile inventariază patru factori ce facilitează deprinderea unei frici foarte mari:
- Evenimentele de viață traumatizante – am fost confruntați cu un pericol real sau o amenințare și avem acea urmă păstrată în memorie;
- Evenimentele de viață dureroase și repetate: am suferit traume mici, dar constante, de exemplu umilințe, agresiuni, fără a avea posibilitatea de a le controla;
- Educația socială prin imitare de modele: am văzut frecvent pe cineva, în general unul din părinți, că se teme de un stimul;
- Asimilarea mesajelor de avertizare: educația a subliniat pericolele legate de o anume situație. (C. Andre, 2020).
Există tratament?
Răspunsul ferm este DA. Psihoterapia se poate dovedi foarte eficientă în tratamentul fobiilor. Nu este recomandată autotratarea fără îndrumare întrucât poate accentua fobia și în mintea noastră se poate instala convingerea că suntem fără speranță, aspect evident fals. Orice alarmă se poate regla și scopul este de a dobândi control asupra situațiilor.
Pentru a veni în ajutor psihoterapia prin realitate virtuală este un instrument extrem de util deoarece vă oferă manșa controlului situației, sprijinind crearea unui mediu securizant și de exersare a abilităților de control. Adică suntem în realitate înainte de a trăi în mod real, e o exersare a evenimentului înainte de a se produce, pentru a putea fi eficient în viața reală.