Era aproape sfârșitul toamnei când bruma fină cădea în valuri străvezii peste câmpurile străjuite de maluri săpate ale căror vârfuri păreau străjeri viteji ce veghează linia orizontului. Uneori, ieșit dintr-un nor albăstrui soarele rece arunca o lumină densă. Andrei păși hotărât în cabinet și căută...
Era aproape sfârșitul verii, un august plin de miasmele trandafirilor târzii înfierbântați de arșiță când Elena intră în cabinet, scrutând spațiul cu o privire pătrunzătoare ce părea totodată obosită. Se așeză pe primul fotoliu și, în liniștea așteptării unui nou început lăsă să cadă pe...
Într-un moment al terapiei Vlad din povestea călătoriei prin umbra rușinii lasă să iasă la suprafață o scânteie creatoare și scrie o poveste terapeutică pe care o împărtășesc aici. „Povestea Copilului cu Mantia Gri” A fost odată un copil care se născuse într-un sat plin de culori....
Calendarul de pe perete anunța sosirea verii iar aerul fierbinte de afară era arareori tulburat de rafale uscate de vânt ce aduceu miasmele fânului cosit și a pământului fierbinte. Ioana intră în cabinet cu pași mici legănându-se ușor, fixându-și privirea în diverse colțuri ale încăperii....
Adrian intră în cabinet cu privirea scurtând liniile simetrice ale parchetului urmărindu-le tiparele până la linia colorată a covorului. Mișcările îi sunt lente, aproape mecanice, ca și cum fiecare pas e coordonat de un robot care îi dictează poziția corpului. Se așează pe canapea și...
Când Alex a intrat pentru prima dată în cabinet, purta o geacă groasă, deși afară primăvara încălzea primii muguri ai copacilor. Umerii i se încovoiaseră sub o povară invizibilă iar privirea sa scruta permanent liniile simetrice ale parchetului. Gesturile îi erau mute iar uneori clătina...
Era o zi mohorâtă de aprilie, un timp în care iarna se lupta pentru ultimele rămășițe de viscol, iar primăvara deja arunca spre cerul plumburiu crenguțe înflorite. Radu intră în cabinet cu umerii lăsați strângând pe lângă el haina groasă și scuturând urmele fine de...
Era o după-amiază frumoasă de primăvară când Adrian a pășit pentru prima dată pragul cabinetului de terapie. Privea atent fiecare detaliu din fața sa rămânând încordat, cu o neliniște inexplicabilă în privire și un zâmbet forțat. Avea 32 de ani, și toată viața lui fusese...
Deși era primăvară vântul încă rece zbura în rafale praful așternut pe trotuarele deformate. Undeva în depărtare câmpurile de smarald colorau linia orizontului punctată de acoperișurile roșii ale caselor ce păreau minuscule. Andrei intră cu pași mărunți în cabinet și se așeză pe fotoliul negru...
Deși primele semne ale iernii se înfiripau timid făcând ultimele vrăbiuțe curajoase să se zgribulească mai mult sub cornișele acoperișurilor, aerul mirosea a ger și prin geamul întredeschis vântul toamnei târzii ondula perdeaua într-un dans aproape ritmic. Maria intră în cabinet, ezitantă, cu pași mărunți...