26 mart. Un om frumos
„Te rog să îmi spui tante Agripina, toți îmi spun așa. De fapt, am fost botezată Agrappa…continuă făcând o pauză și așteptând efectul asupra conversației, apoi trece repede mai departe. Poți să îți imaginezi? Cine își botează copilul Agrappa. E ca și când i-ai spune Azorica sau Tărzănel….continuă agitându-și mâna prin aer și privind spre podul ce se pierde în pânza tabloului. Acum, domnișoară, mă gândesc că ai să mă întrebi de ce am venit. Am multe defecte, defecte pe care oamenii le-au văzut de când mă știu”.
Își schimbă poziția pe fotoliul de piele neagră trecând un picior peste celălalt încet, fără grabă, ca și când timpul este singura resursă care o are. Chipul ei pare desenat, cu linii fine ce rotunjesc colțurile ochilor blânzi, de un albastru primăvăratec. Are în jur de 50 de ani dar hainele larg croite acoperă un corp a cărui vârstă este nedefinită.
„În școală mi se spunea că sunt cel mai urât copil, eram grasă, și nu, nu era valabilă expresia grasă și frumoasă. Păream împiedicată tot timpul, eram mai atentă la ce șușoteau colegii despre mine decât să caut răspunsul la întrebările profesorilor și de aceea eram văzută mai mereu ca fiind și proastă. Îți dai seama ce combinație? Și urâtă și proastă. Și ca și cum nu era de ajuns, eram și cea mai înaltă. Mă uitam cu jind la colegele mele firave și slăbuțe care se alintau pe lângă băieți să fie protejate, eu aș fi arătat ca un elefant între porțelanuri, și apoi, cine s-ar fi uitat la mine. Pauzele dintre ore mă îngrozeau cel mai tare. Iar eram motiv de râș și bârfă. Cel mai bine mă simt singură, la țară la mine unde nu ești văzut rău dacă ești gras…la mine se cheamă „robust” și muncitor. Nu am nevoie de oameni, de luminile orașului sau de atenție…continuă în timp ce vocea i se pierde pentru a face loc suspinelor mute. Ochii i se umezesc înfrânți de șuvoiul de lacrimi. Dar aș vrea să fiu și eu ca ceilalți…un om frumos”.
Analiză psihologică
DSM-5 nu include un diagnostic specific pentru bullying, dar comportamentul de bullying poate fi asociat cu mai multe tulburări psihiatrice, în funcție de caracteristicile agresorului sau ale victimei. Tulburările care pot avea legătură cu bullying-ul includ:
1. Pentru agresor (bully)
- Tulburarea de conduită (Conduct Disorder, CD) – caracterizată printr-un model persistent de comportament antisocial, incluzând agresiune fizică, distrugerea proprietății, minciuni și lipsă de empatie față de victime.
- Tulburarea de personalitate antisocială (Antisocial Personality Disorder, APD) – la adulți, agresiunea sistematică și lipsa de remușcări pot indica această tulburare.
- Tulburarea opoziționismului provocator (Oppositional Defiant Disorder, ODD) – include comportamente sfidătoare și ostile față de autoritate, care pot escalada în bullying.
2. Pentru victimă
- Tulburarea de anxietate socială (Social Anxiety Disorder) – teama excesivă de a fi umilit sau judecat în situații sociale, care poate apărea ca urmare a bullying-ului.
- Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) – victimele bullying-ului sever pot dezvolta simptome de stres posttraumatic, inclusiv flashback-uri, hiperreactivitate emoțională și evitare socială.
- Depresia majoră (Major Depressive Disorder, MDD) – bullying-ul cronic poate contribui la depresie severă, care se manifestă prin pierderea interesului, oboseală și gânduri suicidare.
Deși bullying-ul nu este un diagnostic oficial în DSM-5, el este recunoscut ca un factor de risc major pentru dezvoltarea tulburărilor mintale. Pentru intervenție, se recomandă terapie cognitiv-comportamentală, consiliere psihologică și implicarea familiei și școlii în prevenție.
Bullying-ul poate avea un impact profund asupra imaginii de sine și a stimei de sine, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Aceste efecte pot varia în funcție de intensitatea și durata agresiunii, precum și de resursele emoționale și sprijinul pe care victima îl are.
1. Modificări ale imaginii de sine
- Auto-percepție negativă – Victimele bullying-ului pot începe să se vadă ca fiind slabe, insuficiente sau nedemne de apreciere.
- Distorsiuni cognitive – Gânduri de tipul „Nu sunt bun de nimic” sau „Mereu voi fi ținta umilirii” pot deveni automate.
- Internalizarea stigmatizării – Dacă victima este etichetată într-un anumit fel („prost”, „urât”, „ratat”), poate începe să creadă aceste etichete și să le vadă ca adevăruri despre sine.
- Dezvoltarea unei identități de victimă – Persoana poate ajunge să se definească în funcție de experiențele negative și să creadă că nu poate scăpa din acest rol.
2. Scăderea stimei de sine
- Sentiment de inferioritate – Compararea constantă cu ceilalți și convingerea că este mai puțin valoros sau capabil.
- Lipsa încrederii în propriile abilități – Victima poate începe să evite provocările sau oportunitățile noi de teama eșecului sau a respingerii.
- Rușine și autoculpabilizare – Mulți copii și adolescenți care sunt victime ale bullying-ului cred că este vina lor și că merită ceea ce li se întâmplă.
- Izolare socială – Pentru a evita agresiunea, persoana poate începe să se retragă din interacțiunile sociale, ceea ce duce la o deteriorare și mai mare a imaginii de sine.
3. Posibile efecte pe termen lung
- Anxietate socială – Frica de interacțiuni sociale și teama de respingere pot persista și în viața adultă.
- Depresie – Sentimentele de inutilitate și lipsă de valoare pot duce la depresie clinică.
- Perfecționism disfuncțional – Unele persoane încearcă să compenseze stima de sine scăzută prin standarde nerealist de înalte, ceea ce poate duce la stres și epuizare.
- Dificultăți în relații – Probleme de încredere și teama de respingere pot îngreuna formarea de relații sănătoase în viitor.
Este foarte importantă prezența sau absența suportului familial. Dacă acesta este prezent, copilul poate integra scheme sănătoase și se poate raporta difeti la bullying. Dacă dimpotrivă, familia este prima sursă de bullying, atunci probabilitatea de formare a schemelor disfuncționale persistente este mai crescută.
Cum se poate reconstrui imaginea de sine după bullying?
- Terapie cognitiv-comportamentală (CBT) – Ajută la schimbarea gândurilor negative despre sine.
- Sprijin social – Prietenii, familia și mentorii pot contribui la refacerea încrederii în sine.
- Activități care construiesc competență – Sportul, hobby-urile sau voluntariatul pot ajuta la recâștigarea stimei de sine.
- Exerciții de auto-compasiune – Acceptarea propriei persoane și tratarea cu blândețe sunt esențiale pentru vindecare.
Impactul bullying-ului asupra imaginii de sine este profund, dar cu suport adecvat, victimele își pot reconstrui încrederea și stima de sine.
Ce poate face consilierea și psihoterapia?
Consilierea și psihoterapia sunt esențiale în procesul de recuperare pentru victimele bullying-ului, ajutând la reconstruirea stimei de sine, gestionarea emoțiilor negative și dezvoltarea unor mecanisme sănătoase de coping. Aceste intervenții pot avea mai multe beneficii, în funcție de abordarea terapeutică utilizată.
1. Cum ajută consilierea psihologică?
Consilierea este de obicei mai scurtă și se axează pe sprijin emoțional și strategii practice pentru a face față bullying-ului. Poate ajuta la:
✅ Validarea emoțiilor – Victima este încurajată să exprime ceea ce simte, fără teama de a fi judecată.
✅ Identificarea și schimbarea gândurilor negative – Consilierul ajută victima să înțeleagă că bullying-ul nu definește valoarea sa personală.
✅ Dezvoltarea unor strategii de coping – Cum să reacționeze la agresiuni, când să ceară ajutor și cum să își construiască reziliența emoțională.
✅ Îmbunătățirea abilităților sociale – Se lucrează la dezvoltarea asertivității și la refacerea încrederii în relațiile interpersonale.
2. Cum ajută psihoterapia?
Psihoterapia este un proces mai profund, care vizează schimbări durabile în gândire și comportament. Diferite forme de terapie pot fi eficiente:
🧠 Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT)
- Restructurează gândurile negative despre sine („Sunt slab”, „Nu sunt valoros”).
- Ajută victima să învețe noi modalități de a gestiona frica și anxietatea.
- Îmbunătățește abilitățile sociale și încrederea în sine.
️ Terapia bazată pe auto-compasiune
- Ajută la dezvoltarea unei atitudini mai blânde față de sine.
- Reduce sentimentele de rușine și autoculpabilizare.
- Încurajează acceptarea propriei persoane și creșterea stimei de sine.
🏡 Terapia familială
- Implică părinții și frații pentru a crea un mediu de sprijin acasă.
- Ajută părinții să înțeleagă cum să intervină eficient.
- Poate îmbunătăți relațiile și comunicarea din familie.
🎭 Terapia prin joc (pentru copii mici)
- Permite copilului să își exprime emoțiile prin desen, povești sau joc simbolic.
- Ajută la reducerea anxietății și la procesarea experiențelor negative.
🌿 Terapia prin expunere (în caz de anxietate socială severă)
- Ajută victima să își depășească teama de interacțiuni sociale.
- Se practică expunerea treptată la situațiile care provoacă frică.
3. Rezultate așteptate în urma terapiei
✅ Creșterea stimei de sine și a încrederii în sine.
✅ Învățarea unor strategii eficiente de gestionare a emoțiilor.
✅ Reducerea anxietății, depresiei și stresului posttraumatic.
✅ Îmbunătățirea relațiilor sociale și dezvoltarea rezilienței.
Prin consiliere și psihoterapie, victimele bullying-ului pot învăța să își regăsească echilibrul emoțional și să își reclădească o imagine pozitivă despre sine.
Psihoterapia este un proces care necesită timp și angajament, dar cu ajutorul unui specialist dedicat, schimbarea este posibilă. Dacă te confrunți cu dificultăți emoționale sau relaționale, te așteptăm în cabinetul individual de psihologie Ruxandra Toma pentru a începe un proces de transformare personală! Cabinetul se află în Pașcani, str. Nicolae Iorga, nr. 10, județ Iași.