10 mart. Umbre de Neîncredere sau tulburarea de personalitate de tip paranoid.
Gabriel intră în cabinet cu pași tăcuți, dar ochii săi ageri par să cerceteze fiecare colț al încăperii în căutarea semnelor de trădare. Din copilărie a învățat că lumea e un loc plin de amenințări ascunse, iar acum, la vârsta de 42 de ani, suspiciunile îi domină fiecare zi a vieții, îi amprentează relațiile și îl sufocă într-un sclavagism emoțional pe care vrea din răsputeri să îl schimbe.
Gabriel povestește cu vocea-i joasă și plină de rezerve:
— La serviciu, toți colegii mei par să se adune în șoaptă. Nu știu exact despre ce vorbesc, dar am observat priviri schimbate, gesturi care, deși par banale, indică înspre mine. Mă tem că ei plănuiesc să mă exploateze sau să mă folosească pentru a-și ascunde propriile slăbiciuni.
Rămâne tăcut, aruncând priviri piezișe în încăperea luminată de razele soarelui de amiază, mișcându-și buzele în cuvinte nerostite, apoi brusc, impetuos, obrajii i se înroșesc de furie…„chiar și Ana, soția mea, îmi face complimente, crede că eu nu știu că de fapt insinuează că sunt prost. Mă simt atacat, continuă cu un amestec de furie și tristețe, „oricine îmi aruncă o privire critică sau face un comentariu, chiar și subtil, este dușmanul meu. Nu pot suporta astfel de insulte, pentru mine ele nu sunt simple greșeli – sunt dovezi ale unui complot împotriva mea.”
Mai mult, Gabriel păstrează resentimente îndelungate. O mică remarcă din partea unui coleg sau chiar o atitudine pozitivă, care pentru alții ar fi banală, pentru el devine dovada unui atac asupra caracterului său. Nu uită niciodată o presupusă insultă și este mereu pregătit să se apere, chiar și prin replici aprinse sau retrageri bruște.
Viața sa a devenit pentru el o luptă interioară: pe de-o parte, încearcă să găsească un strop de siguranță și încredere, iar pe de altă parte, umbrele suspiciunii îi macină fiecare pas. Într-o lume percepută ca ostilă și implacabilă, Gabriel rămâne prizonierul propriei neîncrederi, căutând, cu toate acestea, o rază de lumină care să-i dezvăluie adevărul.
Este important să nu confundăm tulburarea de personalitate de tip paranoid cu tulburarea în sine. Elementul de diferențiere al tipului paranoid de schizofrenie este prezența ideilor delirante și al halucinațiilor auditive, element ce nu se regăsește în tulburarea de personalitate de tip paranoid.
Analiza psihologică
Caracteristici ale tulburării de personalitate de tip paranoid
Deci…. în tulburarea de personalitate de tip paranoid trebuie să se regăsească:
- Suspiciunea legată de prejudiciu sau înșelare;
- Îndoieli privind loialitatea celorlalți;
- Neîncredere;
- Credința în intențiile degradante din remarci;
- Perceperea unor atacuri la persoana sau reputația persoanei . DSM IV)
Ce poate face psihoterapia?
Cum ar fi să trăiești mereu în teamă, vigilență, fără încredere, într-o lume în permanență schimbare și neloială….cred că dacă ai păși în acea realitate sau ești deja acolo este destul de dificil.
Consilierea și psihoterapia sunt solicitate atunci când costurile (cognitive, emoționale, de timp, bani, relații, credințe, convingeri) depășesc beneficiile. Pur și simplu, ceea ce făceai înainte nu mai ajută.
Consilierea și psihoterapia pot ameliora suspiciunile și comportamentele disfuncționale pentru a media și gestiona adecvat relațiile cu ceilalți. Psihoterapia poate fi deosebit de eficientă și adresează mai multe aspecte ale afecțiunii. Iată câteva moduri în care psihoterapia ajută:
1. Creșterea conștientizării
Psihoterapia ajută persoana să devină conștientă de gândurile pe care le are despre ceilalți. Psihoterapia poate încuraja individul să experimenteze așa – zisa realitate fixă din multiple perspective, să observe „gradele diferite de realitate”, ceea ce poate duce la o schimbare în modul de a gândi, precum și în modul de gestionare a relațiilor cu ceilalți.
2. Îmbunătățirea încrederii în ceilalți
Un obiectiv important în consiliere și psihoterapie este să ajute persoana să învețe să dezvolte un nivel de încredere mai sănătos față de ceilalți. Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă au tendința de a interpreta greșit intențiile celor din jur, dar psihoterapia le poate ajuta să distingă între interpretare și realitatea obiectivă a comportamentelor celorlalți.
3. Gestionarea anxietății și a temerilor
Una dintre principalele dificultăți cu care se confruntă persoanele cu această tulburare este anxietatea legată de posibilele trădări sau manipulări. Psihoterapia le poate oferi strategii pentru a face față acestor temeri și pentru a învăța tehnici de relaxare care să ajute la reducerea nivelului de anxietate.
4. Îmbunătățirea relațiilor interpersonale
Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă au adesea dificultăți în a menține relații apropiate din cauza suspiciunii și neîncrederii față de ceilalți. Terapia poate ajuta la dezvoltarea abilităților de comunicare, la reducerea comportamentelor defensive și la creșterea empatiei, ceea ce poate îmbunătăți relațiile lor. De asemenea, suspiciunea poate îndepărta persoanele din relație, aspect ce le va confirma indivizilor că „au avut dreptate”, iar acest lucru va întări bucla credințelor și comportamentelor disfuncționale.
5. Redefinirea percepției despre lume
Psihoterapia poate ajuta indivizii să înțeleagă mai bine că nu toată lumea este ostilă sau are intenții ascunse, așa cum sugerează gândurile paranoide. Prin terapie, pacienții pot învăța să analizeze situațiile din viața lor și să adopte o abordare mai realistă și mai echilibrată.
6. Îmbunătățirea gestionării emoțiilor
În timpul terapiei, se pot dezvolta abilități de autoreglare emoțională. Persoanele cu tulburare de personalitatede acest tip tind să fie extrem de defensive și pot exploda emoțional la orice gest sau comportament interpretat ca fiind un atac. Terapia ajută la reducerea reacțiilor emoționale extreme și la învățarea unor moduri mai sănătoase de a face față situațiilor stresante.
7. Crearea unui spațiu sigur pentru a exprima vulnerabilitatea
Pentru cineva cu această tulburare, a se deschide față de alții poate fi extrem de dificil. Într-o relație terapeutică sigură și nonjudicativă, persoana afectată poate învăța treptat să-și exprime vulnerabilitățile și temerile fără teama de a fi trădat sau judecat.
8. Prevenirea recăderilor
Psihoterapia poate ajuta, de asemenea, la prevenirea recăderilor prin învățarea unor tehnici de coping și auto-monitorizare care să ajute persoana să își gestioneze gândurile și comportamentele paranoide pe termen lung.
În general, psihoterapia este un proces continuu care necesită timp și angajament, dar poate duce la îmbunătățiri semnificative în calitatea vieții unei persoane cu tulburare de personalitate paranoidă.
Poți experimenta consilierea și psihoterapia și în cadrul cabinetului individual de psihologie Ruxandra Toma, din Pașcani, str. Nicolae Iorga, nr. 10, județ Iași.