17 mart. Călătorind în abis
Maria intră în cabinet cu pași mici aruncându-și privirea pe fereastră spre câmpurile verzi arginitii umbrite de ceața subțire de primăvară. Își lasă geanta lângă scaun și se așează cu dificultate, de parcă fiecare mișcare ar implica o povară imensă pe umerii aplecați. Ochii ei mari sunt adânciți în dor și durere, iar chipul îi trădează ridurile fine ale unei zbateri prelungi.
Salută cu o voce tremurândă, plină de emoții nespuse. „Cred că nu știu de unde să încep… Totul se simte ca un coșmar.” Maria înghite în sec și își freacă palmele. „Am pierdut un copil… Am avut un băiețel, Andrei. Era… totul pentru mine. Am crezut că după ce l-am născut, viața mea va fi completă. Dar nu a fost să fie. La doar trei luni, Andrei a murit. A fost atât de brusc. Nimeni nu s-a așteptat. Nimeni nu mi-a spus că se poate întâmpla așa ceva.” Maria ridică ochii scrutând o reacție, o așteptare sau o vină nespusă…iar lacrimile se conturează firav în firele de gene. „Îmi e imposibil să cred că nu-l mai am. Mă trezesc dimineața și… e totul gol. Camera lui este acolo, cu jucăriile, patul. Toate lucrurile lui… sunt acolo, dar el nu mai este.”
Fiecare cuvânt al Mariei este o suferință nespusă. „Nu știu. Mi se pare că toată lumea merge mai departe, iar eu rămân blocată într-un loc întunecat. Zilele trec și parcă mă simt tot mai departe de mine. Nu pot să mă adun… Nu pot să fiu mamă pentru Andrei, iar asta mă frânge. Cum pot să fiu o mamă bună când copilul meu nu mai e aici? Nu am reușit nici măcar să-l protejez. E un gol… un gol imens care nu dispare niciodată.”
Maria oftează adânc, iar ochii îi devin din nou umezi. „Și mai e ceva… nu știu cum să vorbesc cu Radu despre asta. El suferă la fel de mult, dar… nu știu cum să-i spun că nu am cum să mă ridic din pat uneori. Că, pur și simplu, nu mai știu să merg mai departe.”
Maria închide ochii și gândește pentru o clipă. „Vreau să învăț cum să respir din nou… Cum să simt că pot face față zilelor care vin. Poate că ar trebui să fiu mai puternică… dar mi-e teamă că durerea mă va distruge. Vreau să știu cum să continui, cum să-mi găsesc calea…Fiecare cuvânt al Mariei este o chemare spre ajutor, spre o cale care încă nu o vede..
Durerea Mariei este imensă și e natural este să simtă că își pierde echilibrul. Nu există o cale rapidă de a vindeca. Și e important să înțeleagă că nu trebuie să fie puternică tot timpul, iar vulnerabilitatea e parte din proces.
Maria își șterge lacrimile cu dosul palmei, dar privirea ei începe să capete un pic de claritate. „Și ce fac atunci când mă simt copleșită? Cum să trăiesc cu acest gol?”
Nu știu dacă voi putea vreodată să trec peste asta, dar… poate, măcar voi învăța să trăiesc cu această durere.”
Și, pentru o clipă, în acea cameră liniștită, Maria a făcut primul pas spre o vindecare lentă, dar necesară, pe un drum lung, fără a mai fi singură.
Analiza psihologică
În DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a), doliul este recunoscut ca un proces normal de răspuns la pierderea unei persoane dragi, dar în anumite circumstanțe, el poate evolua într-o tulburare, cum ar fi Tulburarea de Doliul Complicat (Complicated Grief Disorder). Deși DSM-5 nu oferă criterii specifice pentru doliul normal, recunoaște doliul complicat ca o tulburare care necesită intervenție.
Criteriile DSM-5 pentru Tulburarea de Doliul Complicat sunt următoarele:
- Doliul persistenț și intens: Durerea de pierdere este extrem de intensă și durează pentru o perioadă semnificativă de timp (cel puțin 12 luni la adulți) după decesul unei persoane dragi.
- Simptome de dorință intensă: Sentimentul extrem de dorință de a fi alături de persoana decedată și dorința de a trăi din nou acele momente, asociate cu dorința obsesivă de a o revedea.
- Imposibilitatea de a accepta realitatea pierderii: Sentimentul că decesul nu poate fi acceptat sau înțeles, de obicei însoțit de negare sau dificultăți persistente în a înțelege pierderea.
- Dificultăți în a regăsi un sens sau a reconstrui viața: Sentimente de incapacitate de a-ți reconstrui viața fără persoana decedată, pierderea sensului, și nevoia de a trăi în trecut pentru a păstra memoria acelei persoane.
- Simptome de disfuncție emoțională și comportamentală: Aceasta include sentimente de vinovăție excesivă (de exemplu, auto-blamare), furie sau neliniște, și o persistenta prezență a acestora în viața zilnică, care afectează semnificativ funcționarea normală a individului.
- Durerea și simptomele nu pot fi explicate de alte tulburări mentale: Criteriile pentru alte tulburări, cum ar fi depresia majoră sau tulburările de anxietate, nu trebuie să fie îndeplinite. Simptomele nu sunt datorate unei tulburări mentale preexistente sau altor condiții medicale.
Alte observații importante:
În doliul normal, majoritatea persoanelor care au suferit o pierdere trec printr-o perioadă de durere intensă, dar această durere dispare treptat pe măsură ce persoana se adaptează și acceptă pierderea. Durerea poate include sentimente de tristețe, goliciune, dor, furie, confuzie și chiar sentimente de vinovăție.
Tulburarea de Doliul Complicat diferă de doliul normal în faptul că persoana continuă să trăiască în trecutul pierderii și nu este capabilă să își revină în mod adecvat pentru a trăi o viață funcțională.
Este important de menționat că nu toți cei care trec printr-o pierdere severă dezvoltă un doliu complicat. Procesul de doliu variază semnificativ de la o persoană la alta, iar intervenția terapeutică poate ajuta la sprijinirea celor care au dificultăți în a naviga prin acest proces.
Ce poate face consilierea și psihoterapia?
Psihoterapia poate fi un instrument extrem de eficient pentru a sprijini persoanele care trec prin diverse dificultăți emoționale, inclusiv prin doliul complicat. Iată câteva dintre modalitățile prin care psihoterapia poate ajuta:
1. Crearea unui spațiu sigur pentru exprimarea emoțiilor
- Psihoterapia oferă un cadru sigur în care clientul poate exprima liber și fără judecată sentimentele și gândurile legate de pierdere. Uneori, persoanele aflate în doliu pot simți că nu au pe cineva cu care să vorbească despre durerea lor, iar terapeutul poate fi un sprijin esențial în acest proces.
- Permite explorarea sentimentelor de tristețe, furie, vinovăție sau frică, care sunt frecvent asociate cu pierderea unei persoane dragi.
2. Sprijin pentru acceptarea realității pierderii
- Un terapeut poate ajuta persoana să înțeleagă și să accepte realitatea pierderii. Acesta poate ghida clientul prin procesele de integrare a pierderii în viața sa și de reconciliere cu faptul că viața nu va mai fi niciodată aceeași.
- Acceptarea nu înseamnă neapărat să „uiti” persoana pierdută, ci să înveți să trăiești cu durerea și să îți continui viața în ciuda acesteia.
3. Reducerea simptomelor de anxietate și depresie asociate cu doliu complicat
- Psihoterapia ajută la reducerea anxietății și stărilor depresive care pot apărea după o pierdere. Acestea pot include gânduri obsesive despre decedat, evitarea locurilor sau a activităților care erau asociate cu persoana pierdută sau o stare generală de neliniște.
- Tehnicile de gestionare a anxietății, cum ar fi respirația profundă, mindfulness și relaxarea progresivă a mușchilor, pot fi învățate în timpul terapiei.
4. Ajutor pentru dezvoltarea unor modalități de a face față
- Terapia poate ajuta clientul să dezvolte strategii sănătoase de coping pentru a face față durerii, emoțiilor și schimbărilor din viața sa. Aceasta poate include tehnici de reglare emoțională, reîncadrarea cognitivă sau abordarea unor comportamente disfuncționale care ar putea agrava durerea (de exemplu, autoizolarea sau auto-victimizarea).
- În cadrul psihoterapiei, clientul poate învăța cum să își exprime sentimentele într-un mod constructiv, fără a le reprima sau a le lăsa să devină copleșitoare.
5. Crearea unui nou sens în viață
- O parte importantă a psihoterapiei poate fi ajutarea clientului să găsească un nou sens în viața sa după pierdere. Poate fi vorba de o schimbare de perspectivă asupra propriei identități sau asupra modului în care clientul înțelege relațiile sau scopurile personale.
- De asemenea, psihoterapia poate ajuta persoana să găsească modalități de a onora memoria celor dragi fără ca durerea să o domine.
6. Îmbunătățirea relațiilor interpersonale
- Persoanele care trec prin doliu complicat pot experimenta dificultăți în a se conecta cu ceilalți, mai ales cu cei care nu înțeleg profund durerea lor. Un terapeut poate ajuta clientul să îmbunătățească relațiile interpersonale, să își comunice nevoile și să învețe cum să ceară sprijin atunci când este necesar.
- De asemenea, poate oferi un sprijin pentru a gestionarea dinamicii familiale (de exemplu, conflictele cu ceilalți membri ai familiei care pot apărea în timpul procesului de doliu).
7. Restabilirea funcționării zilnice
- Un alt aspect al psihoterapiei este ajutarea clientului să își recâștige funcționarea zilnică, care poate fi afectată semnificativ de durerea doliului. Terapia poate ajuta la restabilirea rutinei zilnice, la recâștigarea energiei și la implicarea treptată în activitățile care aduc satisfacție sau împlinire.
8. Reducerea sentimentelor de vinovăție și regrete
- În cazul în care persoana se simte copleșită de vinovăție sau regrete, terapeutul poate ajuta la înțelegerea și diminuarea acestor emoții. De multe ori, oamenii se învinovățesc că nu au făcut mai mult pentru persoana pierdută sau că nu au fost alături de ea suficient de mult înainte de deces.
9. Reconstruirea unui sentiment de control și autonomie
- În urma unei pierderi, oamenii pot simți că au pierdut controlul asupra vieții lor. Psihoterapia poate ajuta la recâștigarea autonomiei și a sentimentului de control, prin crearea unor strategii de gestionare a vieții cotidiene care să reflecte noile realități.
Alegerea unui cabinet psihologic cu experiență în tratarea tulburărilor de personalitate este esențială pentru succesul terapiei. În cadrul cabinetului individual de psihologie Ruxandra Toma, clienții primesc sprijin specializat, bazat pe respectarea standardelor profesionale precum și pe metodele și tehnicile adecvate de intervenție.
Psihoterapia este un proces care necesită timp și angajament, dar cu ajutorul unui specialist dedicat, schimbarea este posibilă. Dacă te confrunți cu dificultăți emoționale sau relaționale, te așteptăm în cabinetul individual de psihologie Ruxandra Toma pentru a începe un proces de transformare personală! Cabinetul se află în Pașcani, str. Nicolae Iorga, nr. 10, județ Iași.