08 apr. Luca și călătoria spre înțelegere
Într-o după-amiază de primăvară când primele păsărele își îngânau ciripitul firav și molcom iar mugurii se ițeau pe crenguțele copacilor ușa cabinetului s-a deschis și înăuntru a pășit o femeie înaltă, cu un păr blond frumos ondulat pe umerii ușor aplecați de o împovărare aproape dureroasă. Ținea în mâna ei degetele micuțe ale unui băiețel de 5 ani pe nume Luca. Deși mama îl trăgea ușor după ea Luca privea absent într-o parte fără țintă scoțând niște zgomote aproape ritmice. Degetele mâinii eliberate dansau un joc unic și propriu îmbrățișându-se și îndoindu-se după un tipar necunoscut. Cuvintele sale erau doar niște sunete nearticulate dar melodioase, aproape cântate. Întrezări tableta interactivă și se așeză pe scaunul înalt scufundându-se într-o lume proprie în timp ce se legăna și fredona un cântecel. După scurt timp alese de pe raftul de jucării un set de piese colorate pe care începu să le aranjeze simetric creând tipare perfecte. Urmă plastilina care îi consumă cea mai mare parte din timp. Crease pe planșetă o lume nouă, aproape o planetă de forme geometrice cu coloane drepte și fine ce urcau spre colonii de figuri maronii. Undeva departe o sirenă își aruncă sunetele sfâșietoare peste câmpurile de smarald iar Luca își încetă modelajul și, fără să privească, își strânse capul tremurând spasmodic între brațe ca o protecție inefabilă. Atunci mama își întinse mâna spre umărul lui și fără să îl atingă, lăsând mesajul dintre ei să umple spațiul îi șopti abia auzit…„ești în siguranță”.
- Asta e toată lumea lui începu mama cu voce stingheră. Nu i le pot lua și nici nu îi pot cere să își schimbe rutina. Se sperie și se enervează foarte tare. Uneori țipă, dar țipă așa…neînțeles. Poate sta ore întregi până să se plictisească, și atunci nu îi pot propune alte activități deoarece se supără. Îmi dau seama că e ceva în neregulă și…poate nu am vrut să o aud până acum…continuă stins, dar acum sunt pregătită pentru orice ar însemna recuperarea.
Analiză psihologică
Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a 5-a), tulburarea de spectru autist (TSA) este caracterizată prin două categorii principale de simptome:
A. Deficite persistente în comunicarea și interacțiunea socială, manifestate prin:
- Deficite în reciprocitatea social-emoțională (ex. dificultăți în inițierea și menținerea conversațiilor, lipsa răspunsurilor adecvate la interacțiuni sociale).
- Deficite în comportamentele nonverbale utilizate în comunicare (ex. contact vizual slab, expresii faciale limitate, dificultăți în utilizarea gesturilor).
- Deficite în dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor (ex. dificultăți în ajustarea comportamentului în funcție de context social, lipsa interesului pentru prieteni sau dificultăți în jocul imaginativ).
B. Modele restrictive și repetitive de comportament, interese sau activități, manifestate prin cel puțin două dintre următoarele:
- Mișcări, utilizare a obiectelor sau vorbire stereotipă sau repetitivă (ex. ecolalie, alinieri de obiecte, gesturi repetitive).
- Insistență asupra rutinei, tipare rigide de comportament (ex. dificultăți în tolerarea schimbărilor, ritualuri inflexibile).
- Interese foarte intense și restrânse, neobișnuite ca intensitate sau focus (ex. fascinație pentru anumite subiecte, obiecte sau detalii nesemnificative).
- Hiper- sau hipo-reactivitate la stimuli senzoriali (ex. reacții extreme la sunete, texturi, mirosuri sau fascinație pentru stimuli vizuali, lumini).
C. Simptomele trebuie să fie prezente din copilăria timpurie, chiar dacă nu devin evidente până când cerințele sociale depășesc capacitățile individului.
D. Simptomele afectează semnificativ funcționarea zilnică în domeniul social, ocupațional sau în alte arii importante.
E. Aceste simptome nu sunt mai bine explicate printr-o dizabilitate intelectuală sau o întârziere globală a dezvoltării.
Ce poate face psihoterapia?
Psihoterapia poate avea un impact semnificativ asupra copiilor cu autism, ajutându-i să-și îmbunătățească abilitățile sociale, comunicarea și reglarea emoțională. În funcție de nevoile individuale ale copilului, psihoterapia poate include diverse abordări:
1. Îmbunătățirea comunicării și interacțiunii sociale
- Ajută copilul să învețe cum să inițieze și să mențină o conversație.
- Dezvoltă abilități de contact vizual, utilizarea expresiilor faciale și a gesturilor.
- Îi învață cum să răspundă adecvat în diferite situații sociale.
2. Reducerea comportamentelor repetitive și rigidității
- Sprijină copilul în gestionarea anxietății legate de schimbări.
- Oferă strategii pentru flexibilitate în gândire și adaptare la noi situații.
3. Reglarea emoțiilor și a comportamentelor
- Îi ajută să recunoască, să exprime și să gestioneze emoțiile într-un mod adecvat.
- Oferă tehnici de reducere a stresului și a crizelor emoționale.
4. Dezvoltarea independenței și abilităților de viață
- Învață copilul strategii pentru gestionarea rutinei zilnice.
- Îl ajută să devină mai autonom în activitățile cotidiene.
- Oferă părinților strategii pentru a interacționa mai eficient cu copilul.
- Îi ajută să înțeleagă mai bine nevoile și comportamentele copilului lor.