Când mult e prea mult

28 apr. Când mult e prea mult

Primăvara se ițea rapid printre rămurele înmugurite iar pe cerul albastru se desenau stoluri de berze ce se roteau ca într-un dans al bucuriei. Parcurile se umpleau de copii dornici să se arunce pe toboganele încălzite de razele unui soare puternic ce parcă atunci răzbise printre norii plumburii ai iernii. Atunci sosi Andrei, un tânăr dinamic cu o strângere de mână puternică și o veselie aproape molipsitoare. Era manager într-o companie importantă care îl selectase dintre mulți candidați pentru abilitățile sale profesionale excepționale. Cu fiecare zi Andrei învăța că poate mai mult, și mai mult,  se oferea, dornic să îi fie recunoscute abilitățile, pentru sarcini extrem de dificile ce necesitau petrecerea timpului peste programul obișnuit de lucru. A început să învețe că este perceput ca un om muncitor și că ceilalți îi vor tot cere să îndeplinească sarcini, tocmai pentru că poate…și tot cu fiecare zi, fără ca Andrei să observe, zâmbetul a început să dispară iar trăsăturile sale frumoase să se crispeze în riduri fine. Devenise distant față de colegi, iritat, închidea ușa biroului său, aspect care îi nedumerise pe colegii ce îl știau atât de serviabil. Într-o zi trânti capacul copiatorului, în alta se răsti la un angajat ce dispăru întristat de lângă Andrei. Salutul său nu mai radia bucurie ci devenise un mormăit ursuz. Nu mai trecea pe holuri mândru ci abătut, cu privirea pierdută printre plăcile de marmură cenușie, la fel de cenușie la viața lui…nu mai avea scopuri pentru că învățase că nu le putea atinge, nu mai avea emoții pentru că obosise să le ascundă, nu mai avea răbdare, motivație, bucurie de viață, însă câștigase în schimb stres, neîmplinire, un orizont apropiat și îngustat.

 „Simt că tot ce fac este să muncesc, dar nu mă simt împlinit. Totul este o corvoadă, nu mai am energie și nu mai pot să îmi dau seama ce mă face cu adevărat fericit. Și sincer…vreau să redevin cel care știu că pot fi…”

Analiză psihologică – burnout

Burnout-ul nu este recunoscut oficial ca un diagnostic psihiatric în DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale), dar este adesea considerat un sindrom de stres cronic asociat cu munca și poate fi caracterizat prin anumite simptome care sunt recunoscute și în alte diagnostice din DSM-5. Totuși, există o largă accepție în cadrul psihologiei și psihiatriei că burnout-ul este o problemă semnificativă de sănătate mentală, chiar dacă nu este specific definit în DSM.

Pentru a înțelege mai bine, iată câteva dintre caracteristicile și simptomele care sunt asociate cu burnout-ul, care se regăsesc în mod frecvent în cadrul altor tulburări din DSM-5:

1. Oboseală excesivă (Emoțională și fizică):
   • Sentimentul de epuizare extremă, care nu se remediază prin odihnă. Persoana se simte constant obosită și incapabilă să facă față cerințelor zilnice, chiar și la un nivel minim.
2. Cinci simptome principale ale burnout-ului:
   • Oboseala emoțională: Persoana se simte complet epuizată și incapabilă de a răspunde emoțional cerințelor de la locul de muncă sau din viața personală.
   • Cinism sau depersonalizare: Aceasta include o atitudine negativă, detașată față de muncă, și o pierdere a sentimentului de realizare sau importanță. Persoana poate deveni cinică și poate simți că nu mai are nici un impact asupra celor din jur sau asupra muncii sale.
   • Scăderea performanței profesionale: Persoana nu reușește să își îndeplinească sarcinile la locul de muncă la nivelul la care o făcea înainte, având dificultăți în a-și atinge obiectivele.
3. Sentiment de ineficiență și inutilitate:
   • Persoana simte că nu mai este capabilă să aibă succes la locul de muncă, chiar și atunci când face eforturi. Aceasta poate include și sentimentul că nu aduce o contribuție semnificativă și că activitatea nu are sens.
4. Simptome de anxietate și depresie:
   • Acestea pot include simptome de îngrijorare excesivă, stări de tristețe, iritabilitate și neliniște. De asemenea, pot apărea tulburări ale somnului și un sentiment generalizat de dezinteres față de activitățile de zi cu zi.
5. Stres cronic:
   • Burnout-ul este legat de expunerea continuă la stres, mai ales în contextul profesional. Acesta poate provoca o stare generală de tensiune, neliniște și o reacție exagerată la cerințele de la locul de muncă.

Burnout-ul poate fi asociat cu tulburări din DSM-5, precum:

• Tulburări de anxietate: Când burnout-ul provoacă simptome intense de îngrijorare și panică.
• Tulburare depresivă majoră: Dacă burnout-ul evoluează într-o depresie clinică.
• Tulburări de adaptare: Când persoana nu poate face față stresului din viața profesională sau personală și dezvoltă simptome emoționale sau comportamentale ca răspuns la aceasta.
• Tulburări somatoforme: Când burnout-ul este însoțit de dureri fizice sau alte simptome corporale, fără o cauză medicală clară.

Ce poate face psihoterapia?

Psihoterapia poate fi un instrument extrem de eficient pentru gestionarea și depășirea burnout-ului, oferind suport emoțional, strategii de coping și ajutând la restaurarea echilibrului mental și fizic. Iată câteva dintre modalitățile prin care psihoterapia poate ajuta:

1. Reducerea stresului și gestionarea emoțiilor

• Psihoterapia ajută la identificarea și gestionarea surselor de stres, permițând clientului să înțeleagă mai bine ce anume îi declanșează sentimentele de epuizare și anxietate. În cadrul terapiei poate învăța tehnici de relaxare, mindfulness și meditație pentru a reduce tensiunea și stresul zilnic.

2. Îmbunătățirea abilităților de coping

• În cadrul sesiunilor de psihoterapie, clientul învață tehnici de coping sănătoase care să îl ajute să facă față mai eficient cerințelor din viața de zi cu zi. Aceste tehnici includ gestionarea timpului, stabilirea unor limite clare, și învățarea modului de a spune „nu” atunci când este necesar.

3. Reflecție asupra stilului de viață și echilibrului

• Psihoterapeutul poate ajuta clientul să reevalueze cum își gestionează timpul între muncă și viața personală, oferind sugestii pentru a restabili un echilibru sănătos. Se pot discuta aspecte precum prioritizarea activităților, îmbunătățirea relațiilor personale și învățarea importanței odihnei și recreerii.

4. Explorarea și modificarea gândirii negative

• Un aspect central al psihoterapiei, în special al Terapiei Cognitiv-Comportamentale (CBT), este identificarea și corectarea gândurilor disfuncționale. Aceasta ajută clientul să înțeleagă modul în care gândurile negative contribuie la starea de burnout și cum pot fi modificate pentru a reduce anxietatea și depresia asociate.

5. Creșterea conștientizării de sine

• Terapia ajută la dezvoltarea auto-conștientizării, permițând clientului să înțeleagă mai bine propriile nevoi, dorințe și limite. Aceasta ajută la identificarea comportamentelor autodistructive, cum ar fi perfecționismul, munca excesivă sau evitarea problemelor, și le schimbă treptat cu comportamente mai adaptative și sănătoase.

6. Construirea unei relații de suport

• Terapia poate oferi un spațiu sigur în care clientul să exprime sentimentele de frustrare, panică și epuizare fără teama de judecată. Relația terapeutică devine o sursă de sprijin, iar clientul învață să comunice mai deschis despre dificultățile sale, ceea ce poate duce la eliberarea emoțională.

7. Restaurarea motivației și a sensului

• Burnout-ul poate face ca munca și activitățile zilnice să-și piardă sensul și să nu mai aducă satisfacție.
• Psihoterapia ajută la reconectarea cu scopul personal și profesional, identificând valori și pasiuni care pot revitaliza dorința de a continua să muncești sau să îți urmezi obiectivele.

8. Sprijin în gestionarea schimbărilor de carieră

• În multe cazuri, burnout-ul poate fi cauzat de o incompatibilitate între jobul curent și valorile sau așteptările personale. Psihoterapia poate ajuta la explorarea opțiunilor de schimbare a carierei sau chiar la luarea unor decizii legate de schimbarea mediului de lucru, pentru a reduce riscurile de burnout pe termen lung.

9. Imbunătățirea relațiilor interpersonale

• Burnout-ul poate afecta și relațiile interpersonale, fiind posibil ca persoana afectată să devină iritabilă sau distantă față de cei din jur. Psihoterapia poate ajuta la îmbunătățirea abilităților de comunicare și la reconectarea cu familia, prietenii sau colegii, reducând astfel izolarea și tensionarea relațiilor.

10. Înțelegerea și tratarea cauzelor fundamentale

• În unele cazuri, burnout-ul nu este doar un rezultat al unui loc de muncă solicitant, ci poate fi legat și de cauze mai adânci, cum ar fi traume trecute, stresul cronic sau lipsa unor mecanisme eficiente de reglare emoțională. Psihoterapia poate ajuta la abordarea acestor cauze fundamentale pentru a preveni recidiva burnout-ului în viitor.

---

În concluzie, psihoterapia este un aliat valoros în tratamentul burnout-ului, contribuind la reducerea simptomelor, reconstrucția echilibrului emoțional și fizic, și la dezvoltarea unor mecanisme de apărare și adaptare mai sănătoase pe termen lung. Ajută nu doar la gestionarea simptomelor imediat vizibile, dar și la transformarea profundă a modului în care individul se raportează la munca și viața sa în general.