28 apr. Povestea lui Radu: Căutând Echilibrul
Era o zi mohorâtă de aprilie, un timp în care iarna se lupta pentru ultimele rămășițe de viscol, iar primăvara deja arunca spre cerul plumburiu crenguțe înflorite. Radu intră în cabinet cu umerii lăsați strângând pe lângă el haina groasă și scuturând urmele fine de zăpadă. Privi peste birou prin fereastra mare spre delurile pe care siluetele fantomatice de copaci se întrezăreau prin ceața dup-amiezii târzii.
De cîteva luni Radu simțea că viața lui se destrămase într-o manieră pe care nu o înțelegea complet. Avea un loc de muncă stabil, o familie iubitoare, și mulți prieteni, dar în fiecare zi o presiune constantă îl determina să caute alinare în mâncarea care devenise o sursă de confort și de anxietate. Ajunsese să vadă alimentarea ca pe o vrăjitoare șireată ce îl ademenea pentru ca mai apoi să îi proiecteze în noapte monștrii unor gânduri distructive. Și atunci se dădea jos din pat pentru a se îndrepta spre bucătăria ce devenise refugiul și închisoarea sa.
După fiecare episod de mâncat dincolo de limitele raționale, venea un sentiment de rușine și vinovăție, și observa cum se naște în noapte un gând promițător, acela că va ține o dietă extremă pentru a alina vina și durerea, gând ce se destrăma la lumina dimineții când vrăjitoarea își impunea iar dorința cu forța unui bumerang de neoprit. Acest carusel de emoții îi arăta lui Radu o lume întunecată în care se scufunda treptat asemenea unei căderi în gol prezentă în visele din cele câteva ore în care reușea să adoarmă.
Analiza psihologică
Tulburările de comportament alimentar sunt grupate în diferite categorii, iar DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistici al Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a) include criterii pentru diagnosticul acestor tulburări. Iată câteva dintre cele mai comune tulburări de comportament alimentar și criteriile specifice pentru fiecare:
Tulburarea de alimentație compulsivă (BED – Binge Eating Disorder)
Criterii DSM-5 pentru diagnostic:
A. Episoade recurente de mâncat excesiv, caracterizate printr-un consum semnificativ mai mare de alimente într-o perioadă de timp scurtă (de exemplu, mai mult decât majoritatea oamenilor ar mânca într-o perioadă similară), însoțite de un sentiment de pierdere a controlului asupra alimentației.
B. Cel puțin trei dintre următoarele simptome:
Mâncatul rapid.
Mâncatul până la senzația de disconfort fizic.
Mâncatul unei cantități mari de alimente chiar și atunci când nu este foame.
Mâncatul singur din rușine din cauza cantității mari de alimente consumate.
Sentimente de dezgust, vinovăție sau depresie după episodul de mâncat excesiv.
C. Mâncatul excesiv are loc cel puțin o dată pe săptămână timp de trei luni.
D. Mâncatul excesiv nu este asociat cu comportamente compensatorii, cum ar fi vărsătura sau utilizarea excesivă a laxativelor, și nu are loc în contextul unei tulburări de comportament alimentar de tip bulimia nervoasă.
Ce poate face psihoterapia?
Psihoterapia este un instrument esențial în tratamentul tulburării de alimentație compulsivă (Binge Eating Disorder – BED). Această tulburare implică episoade recurente de mâncat excesiv însoțite de o pierdere de control asupra comportamentului alimentar, iar tratamentul psihologic poate ajuta semnificativ la reducerea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate. Iată câteva moduri prin care psihoterapia poate contribui la gestionarea și tratarea tulburării de alimentație compulsivă:
1. Identificarea și abordarea factorilor emoționali
Explorarea emoțiilor subiacente: Mâncatul compulsiv este adesea un mecanism de coping pentru gestionarea emoțiilor dificile (cum ar fi anxietatea, depresia, stresul sau tristețea). Psihoterapia ajută clientul să înțeleagă aceste emoții și să le exprime într-un mod sănătos, fără a recurge la mâncare ca refugiu.
Gestionarea stresului și a anxietății: Psihoterapia poate ghida clientul să aplice tehnici de reducere a stresului, cum ar fi respirația profundă, meditația sau relaxarea musculară progresivă.
2. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
Modificarea gândurilor disfuncționale: TCC este considerată una dintre cele mai eficiente forme de psihoterapie pentru BED. Aceasta ajută la identificarea și modificarea gândurilor negative legate de mâncare, corp și auto-valorizare. De exemplu, clientul poate învăța să recunoască și să schimbe convingerile iraționale cum ar fi „Dacă nu mănânc perfect, sunt un eșec”.
Înlocuirea comportamentelor de mâncat excesiv: TCC lucrează la înlocuirea comportamentelor de mâncat compulsiv cu strategii mai sănătoase, cum ar fi planificarea meselor, găsirea de activități alternative și gestionarea poftei de mâncare.
3. Crearea unei relații sănătoase cu mâncarea
Stabilirea unui comportament alimentar echilibrat: Terapia poate ajuta la învățarea unui comportament alimentar mai echilibrat, care nu se bazează pe restricții extreme sau pe supraalimentare. Acest lucru implică crearea unui plan alimentar structurat, care să nu impună interdicții drastice, dar să încurajeze o abordare mai flexibilă și conștientă.
Mindful eating (mâncatul conștient): Psihoterapeutul poate învăța clientul să fie mai conștient de propriile senzații de foame și sațietate, astfel încât să nu mănânce impulsiv sau din plictiseală, ci doar atunci când este necesar. Tehnicile de mindful eating includ savurarea fiecărei înghițituri și conștientizarea senzațiilor din timpul mesei.
4. Modificarea stilului de viață
Crearea unui stil de viață sănătos: Terapia ajută la integrarea unui stil de viață sănătos care include exerciții fizice moderate, îmbunătățirea somnului și gestionarea timpului pentru a reduce riscurile de mâncat compulsiv. De asemenea, terapeutul poate colabora cu un nutriționist pentru a crea un plan alimentar care să răspundă nevoilor fizice ale pacientului.
Autocompasiune și îngrijire de sine: Psihoterapia poate ajuta clientul să dezvolte o atitudine de autocompasiune, reducând critica de sine severă și sentimentul de vinovăție legat de alimentație. Acest lucru ajută persoanele să aibă o viziune mai blândă asupra lor și să evite ciclurile de abuz alimentar și autodispreț.
5. Creșterea conștientizării de sine
Înțelegerea factorilor declanșatori: Terapeutul va ajuta clientul să identifice și să analizeze factorii care declanșează episoadele de mâncat compulsiv, cum ar fi anumite situații de stres, relații sau sentimente de gol interior. Odată ce acești factori sunt conștientizați, clientul poate învăța cum să le gestioneze mai bine.
Creșterea auto-controlului: Psihoterapia ajută clientul să își îmbunătățească autocontrolul în fața tentațiilor alimentare, învățându-l cum să facă alegeri mai sănătoase și să depășească dorința de a mânca compulsiv.
6. Sprijin pentru combaterea altor tulburări asociate
Tratamentul comorbidităților: Tulburarea de alimentație compulsivă este adesea asociată cu alte dificultăți precum depresia, anxietatea sau tulburările de imagine corporală. Psihoterapia poate trata aceste tulburări comorbide pentru a oferi un tratament mai complet și mai eficient.
7. Sprijin continuu și prevenirea recidivelor
Suport pe termen lung: În cadrul psihoterapiei, pacientul învață să își mențină progresul și să prevină recidivele prin implementarea unor strategii pe termen lung de auto-ajutor. Aceste strategii includ gestionarea unor situații stresante, evitarea declanșatorilor și menținerea unui stil de viață echilibrat.
Psihoterapia joacă un rol esențial în tratamentul tulburării de alimentație compulsivă. Ea ajută clientul să înțeleagă și să modifice gândurile și comportamentele care contribuie la mâncatul excesiv, sprijină gestionarea emoțiilor și dezvoltarea unei relații sănătoase cu mâncarea, și oferă instrumente pentru prevenirea recidivelor. În combinație cu alte intervenții, cum ar fi consilierea nutrițională, psihoterapia poate aduce îmbunătățiri semnificative în viața celor care se confruntă cu această tulburare.