28 apr. Cât de perfect e perfectul?
Era o după-amiază frumoasă de primăvară când Adrian a pășit pentru prima dată pragul cabinetului de terapie. Privea atent fiecare detaliu din fața sa rămânând încordat, cu o neliniște inexplicabilă în privire și un zâmbet forțat. Avea 32 de ani, și toată viața lui fusese marcată de un control excesiv asupra alimentației sale. Povestea cum în copilărie făcuse parte din acei copii „dolofani” apreciați de adulți pentru pofta de mâncare și de viață. Observa cum oamenii asociau greutatea corporală cu bunăstarea financiară, iar atunci în mintea lui se crea un conflict deoarece lui nu îi plăcea să fie așa. Pofta de a mânca sănătos devenise o obsesie. Ajunsese să piardă controlul asupra propriei vieți, iar mâncarea nu mai era o sursă de plăcere, ci un criteriu rigid de „corectitudine”.
- Mă simt ca un robot când vine vorba de mâncare. Trebuie să fie perfect. Nimic ce nu e bio sau organic nu ajunge în gura mea. Cum mă trezesc dimineața totul devine un stres legat de mâncare pentru că trebuie să verific lista de alimente permise și interzise pentru ziua respectivă. E foarte obositor să petrec ore întregi în fața rafturilor de supermarket, citind etichetele, căutând doar produsele „pure”, „neprocesate”. Cel mai tare mă doare să refuz prietenii care mă invită la o masă, convins fiind că nu avea cum să fie nimic sănătos în acele locuri. Nu mai simt gustul real al mâncării, continuă cu vocea tremurând. „E ca și cum mâncarea e doar un instrument pentru a mă simți mai bine cu mine, pentru a mă simți controlat.Aș vrea să învăț să îmi dau voie să trăiesc, să nu mă mai simt vinovat că am gustat o felie de pizza sau o prăjitură pentru că vezi tu vinovăția e cruntă și vreau să o evit cu orice preț”.
Analiză psihologică
Putem sugera că Adrian trăiește o tulburare de comportament alimentar definită de literatură ca fiind Ortorexia, un concept ce nu se regăsește ca tulburare în DSM5 dar este discutată în lumea științifică.
Ortorexia se referă la obsesia privind mâncarea sănătoasă, la evitarea alimentelor considerate nesănătoase și la o preocupare excesivă cu curățenia alimentară. Deși nu există criterii oficiale în DSM pentru ortorexie, este o condiție din ce în ce mai discutată în contextul tulburărilor de comportament alimentar și mi s-a părut util să o amintesc aici ca și diferențiere fină în psihodiagnostic.
Ce poate face psihoterapia?
Psihoterapia poate fi un instrument eficient în tratamentul ortorexiei, o tulburare caracterizată printr-o preocupare excesivă pentru mâncatul sănătos, care duce la o evitare strictă a anumitor alimente percepute ca „nesănătoase” și poate afecta semnificativ viața socială și emoțională a persoanei. Iată câteva modalități prin care psihoterapia poate ajuta:
- Conștientizarea și înțelegerea comportamentelor: Psihoterapia ajută persoana să devină mai conștientă de tiparele alimentare și de gândurile disfuncționale care stau la baza comportamentului ortorexic. Terapeutul poate ajuta la identificarea credințelor iraționale și a anxietății legate de mâncare.
- Reducerea anxietății legate de mâncare: Persoanele cu ortorexie experimentează de obicei un nivel ridicat de anxietate atunci când se confruntă cu ideea de a mânca alimente pe care le consideră nesănătoase. Psihoterapia poate ajuta la dezvoltarea unor strategii de gestionare a acestei anxietăți, astfel încât să fie mai ușor de gestionat alegerile alimentare într-un mod mai echilibrat.
- Îmbunătățirea relației cu alimentația: Terapia poate ajuta clientul să dezvolte o relație mai echilibrată și mai sănătoasă cu mâncarea, permițându-i să înțeleagă că alimentația nu trebuie să fie un comportament rigid sau „perfect”, ci mai degrabă un aspect al unei vieți echilibrate.
- Abordarea factorilor emoționali: Ortorexia poate fi adesea legată de alte tulburări emoționale, cum ar fi anxietatea, depresia sau stima de sine scăzută. Psihoterapia poate ajuta la explorarea și tratarea acestor probleme subiacente, ceea ce poate contribui la ameliorarea comportamentului ortorexic.
- Încurajarea flexibilității alimentare: Terapeutul poate lucra cu clientul pentru a promova o abordare mai flexibilă și mai puțin rigidă a alimentației, permițându-i să înțeleagă că nu este necesar să urmeze reguli alimentare stricte pentru a fi sănătos. Învățarea modului de a face alegeri mai echilibrate poate duce la o recuperare semnificativă.
În concluzie, psihoterapia joacă un rol esențial în tratarea ortorexiei prin ajutarea persoanei să își regleze comportamentele legate de alimentație, să reducă anxietatea și să îmbunătățească relația cu mâncarea. În general, un tratament holistic care include atât psihoterapie, cât și sprijin nutrițional și, în unele cazuri, tratament medical, poate fi cel mai eficient.