Cine sunt eu fără tine?

Privea nesigură în jur, schimbându-și des poziția pe canapeaua luminată de razele soarelui, de parcă își căuta locul printre jocurile de lumini și umbre. „Am avut o relație foarte frumoasă, superbă aș zice. Acum că nu mai este cu mine, lumea mea s-a prăbușit. Cine mai sunt eu fără el?” continuă mușcându-și buza pentru a opri lacrimile ce stăteau agățate de genele lungi acoperind în zbaterea lor niște ochi albaștri ca cerul primăverii. „făceam totul împreună, el m-a convins să renunț la fumat, mă ajuta să îmi cumpăr hainele pentru că eu nu mă puteam hotărî niciodată. Și apoi, dacă nu îmi stătea bine? Mă încuraja permanent. Odată, nu reușeam să spun unui coleg că mă deranjează atitudinea lui față de mine la serviciu și a vorbit el cu colegul meu. Știi…eu nu pot spune oamenilor că nu sunt de acord cu ei”. Își privește unghiile lungi de un roșu aprins, apoi oftează și își mută privirea undeva peste câmpurile verzi arginitii. „Mereu am fost foarte muncitoare, am ajutat pe toată lumea și nu am spus niciodată nu, iar acum, uite, de bună ce am fost…m-a părăsit. Înseamnă că nu sunt chiar atât de bună nu? Sau…sau poate nu m-am sacrificat destul. Oricum, am rugat-o pe mama să vină să stea cu mine. Aș înnebuni să trebuiască să am grijă de mine. Nu cred ca reușesc nici să îmi aleg hainele singură, iar acest cuvânt pur și simplu mă înnebunește. Nu aș supraviețui nici o zi singură…”.

Analiza psihologică

Oare ce tip de personalitate ar rosti astfel de cuvinte?

Poate fi o persoană cu o stimă de sine scăzută, cu mari dificultăți în a lua decizii pentru propria persoană sau de a-și asuma responsabilitatea vieții sale. Nu poate spune NU de teamă să nu fie criticat sau să piardă aprobarea celorlalți. Tot din acest motiv se sacrifică, adică uită de nevoile sale și merge departe pentru a obține suportul celorlalți indiferent de costurile pentru propria persoană.

Dacă cumva rămâne singur își imaginează că nu poate trăi fără sfat și ghidare, iar atunci apare frica de a nu fi în stare să aibă grijă de propria persoană. Practic, se poate întâmpla ca persoana să creadă că va muri sau nu va mai funcționa adecvat odată cu pierderea „tutelei” unei persoane importante.

Teama poate fi atât de mare încât să caute rapid altă relație drept sursă de suport.

Această descriere se potrivește unei tulburări de personalitate de tip DEPENDENT.

Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale), tulburarea de personalitate de tip dependent se caracterizează printr-un tipar pervaziv de comportament submisiv și de nevoie excesivă de a fi îngrijit, care duce la comportament de supunere și teamă de separare. Aceste trăsături încep de la vârsta adultă timpurie și sunt prezente în diverse contexte.

Pentru a fi diagnosticată, o persoană trebuie să prezinte cel puțin 5 dintre următoarele criterii:

Dificultatea de a lua decizii zilnice fără un exces de sfaturi și reasigurări din partea altor persoane.

Nevoia de a-i face pe alții responsabili pentru majoritatea domeniilor importante ale vieții sale.

Dificultatea de a exprima dezacordul cu ceilalți din cauza fricii de pierdere a suportului sau apropierii. (Nu din cauza fricii de pedeapsă.)

Dificultatea de a iniția proiecte sau de a face lucruri pe cont propriu, din lipsă de încredere în propriile abilități, nu din lipsă de motivație sau energie.

Caută susținere excesivă din partea altora, până la punctul în care face lucruri neplăcute pentru a obține aprobarea și sprijinul acestora.

Se simte inconfortabil sau neajutorat când este singur, din cauza fricii exagerate că nu se poate descurca singur.

Caută imediat o altă relație ca sursă de sprijin și îngrijire atunci când o relație importantă se încheie.

Este preocupat în mod nerealist de teama de a fi abandonat și de a trebui să se descurce singur.

Aceste trăsături duc la dificultăți semnificative în funcționarea socială, ocupațională sau în alte domenii importante ale vieții.

Ce este o tulburare de personalitate?

Pentru început vorbim de trăsăturile de personalitate care sunt tipare de percepere, relaționare și gândire despre mediu și despre propria persoană, tipare ce se pot observa într-o gamă de situații sociale și personale. Cu alte cuvinte, toți avem un model de a vedea lumea și pe ceilalți.

Atunci când acest model devine inflexibil, disfuncțional și cauzează deteriorare funcțională, adică nu mai putem funcționa adecvat în mediul social și personal, sau modelele de comportament ne aduc durere emoțională, stres, probleme de comportament, putem vorbi despre o tulburare de personalitate.

Intervenția de tip psihoterapeutică poate ameliora felul în care persoana trăiește gândurile, emoțiile, senzațiile și poate contribui la modificarea tiparelor de gândire cu altele funcționale și ca atare se pot antrena modificări în ceea ce privește toată lumea personală a persoanei.

Ce poate face psihoterapia?

Psihoterapia este principala formă de tratament pentru tulburarea de personalitate de tip dependent și poate aduce numeroase beneficii, printre care:

Îmbunătățirea încrederii în sine: Psihoterapia ajută pacientul să-și dezvolte o imagine de sine mai pozitivă și să capete încredere în propriile abilități.

Dezvoltarea abilităților de autonomie: Persoanele învață să ia decizii independente și să nu mai depindă excesiv de alții pentru validare sau suport.

Gestionarea anxietății de separare: Psihoterapia ajută la gestionarea fricii intense de abandon sau de a rămâne singur.

Învățarea unor strategii de comunicare eficientă: Pacienții învață să-și exprime nevoile și dorințele într-un mod asertiv, fără teama de a pierde aprobarea celorlalți.

Identificarea și modificarea tiparelor de gândire negative: Se lucrează pe convingerile disfuncționale, cum ar fi „Nu mă descurc singur” sau „Am nevoie de alții ca să fiu în siguranță”.

Dezvoltarea abilităților de coping: Persoana învață să facă față stresului și conflictelor fără a recurge la dependența emoțională de ceilalți.

Cabinet individual de psihologie Ruxandra Toma oferă beneficiarilor evaluare psihologică cu scop psihodiagnostic la cererea clienților, a comisiilor sau autorităților, consiliere și psihoterapie individuală și de grup. Cabienetul se află în Pașcani, str. Nicolae Iorga nr.10, județ Iași.