Dacă aș putea să plâng….când a devenit tristețea mea depresie

Privea pierdută pe fereastra cabinetului, departe, în zare, spre câmpurile verzi maronii pudrate de ceața străvezie a toamnei. Ultimele frunze aurite se legănau firav pe ramurile copacului care acum ceva timp își arunca umbrele din coroana semeață. O întreb unde îi zboară gândul și percep o fluturare de mână menită să aducă abisul unei disperări fără margini. „Sunt atât de singură….și nimeni nu înțelege”.  „Ce nu înțelege?” „Că lumea mea e ternă. Nimic nu se mai vede la fel. Mă uit în jur și oamenii par cenușii, clădirile plâng mohorâte de gri, iar vara iarba parca e de un verde dureros pentru mine. Nu mai am nici o bucurie de a trăi, sunt mereu tristă și nu vreau decât să fiu lăsată în pace să plâng, nu mai am nici o bucurie de a trăi”, repetă încet, de parcă s-ar teme ca gandurile să nu devină materie și să nu îi înconvoaie și mai mult umerii lăsați. E ca și când…aș căra un pietroi zi de zi în brațe și el crește până nu mai văd lumea din cauza lui.

Recunoașteți?

Cu siguranță. Este vorba despre DEPRESIE. Cum ajung de la tristețe la depresie? De multe ori oamenii folosesc acest cuvânt în limbajul comun pentru a descrie o stare de tristețe, sau o perioadă de viață mai dificilă.

Depresia este trăită  individual, fiecare om percepe această stare în funcție de particularitățile sale de dezvoltare, de credințele, valorile și istoria sa de viață. În aceeași situație cineva poate să simtă tristețe, iar altcineva poate trăi sentimente reale de disperare.

În principiu putem vedea depresia ca un continuum, incluzând modificări în:

• Gânduri: inutilitate, persimism, evaluare negativă a situațiilor și a propriei persoane, dificultăți de concentrare, gânduri repetitive negative, perspectivă negativă asupra situațiilor, gânduri de sinucidere, etc;
• Emoții: iritabilitate, nervozitate, lipsa plăcerii de a trăi sau a observa frumosul din jur, energie scăzută, anhedonie, apatie, etc.
• Comportamental:, izolare socială, conduite demisive, retragere din comunicare, dificultăți de somn, dificultăți de alimentare, etc;
• Fiziologic: inactivitate, oboseală cronică, senzația neputinței, dureri în diverse părți ale corpului.

Reținem că depresia este o tulburare ce afectează un număr mare de persoane care vor simți variat intensitatea simptomelor în funcție de propria percepție. Ea nu este doar o stare de tristețe, ci poate împiedica funcționarea normală ajungând până la depresie de intensitate mojoră. În această situație este extrem de dificil să ne ridicăm din pat, să ne urmăm rutina zilnică de îngrijire, să interacționăm în sarcini casnice cu copiii sau familia. Depresie se poate asocia cu gândurile de sinucidere și chiar cu actele suicidare.

Consilierea psihologică, psihoterapia, grupurile de suport pot fi o resursă semnificativă în conștientizarea stărilor depresive, clarificarea intensității depresiei, precum și identificarea strategiilor de acțiune pentru a redobândi calitatea vieții.

Cabinet individual de psihologie Ruxandra Toma, Pascani, judet Iasi,  Str. N. Iorga, Nr. 10