26 feb. Povestea Andreei: O călătorie spre înțelegerea shoppingului compulsiv
Andreea a pășit în cabinet cu un zâmbet timid, iar ochii ageri trădau o curiozitate copilărească. Purta o geantă mare, și se juca ușor cu mâinile, ca și cum ar fi încercat să își canalizeze energia spre un obiectiv. A început să povestească cu o voce tremurândă că venise pentru că se simțea prinsă într-un cerc vicios, dar că nu știa cum să scape.
„Nu știu cum să spun, dar… shopping-ul a devenit o obsesie. În fiecare lună, cumpăr lucruri de care nu am nevoie. De cele mai multe ori, nici nu știu de ce le cumpăr. Mă simt mai bine pentru câteva minute, dar apoi vine vinovăția și regretul… și totul începe din nou.”
Andreea era o femeie de 32 de ani, cu o carieră de succes, dar cu o relație foarte tensionată cu banii. De fiecare dată când se simțea copleșită de stres la serviciu sau în relațiile personale, își dădea voie să „fugă” în lumea cumpărăturilor online sau să meargă la mall, chiar dacă bugetul ei o împingea să facă economii.„Știu că nu ar trebui să fac asta… dar când mă uit la lucruri, la rochii, la gadgeturi, la produse de beauty… simt o senzație de ușurare. Nu mai sunt atât de speriată de tot ce se întâmplă în viața mea. Este ca și cum toate grijile dispar pentru câteva minute,” a spus ea, ridicând ochii fereastra în care crengi mari de brad se zbăteau a furtună. „Dar după aceea… totul se prăbușește. Mă simt golită și rușinată, iar datoriile cresc. Mă întreb dacă sunt normală. Dar știu că nu pot continua așa,” a spus ea cu ochii plini de lacrimi. „Simt că îmi pierd controlul asupra vieții. Nu am mai mulțumit niciodată pe nimeni cu lucrurile pe care le-am cumpărat… doar pe mine, pentru o perioadă scurtă.”
Această poveste reflectă un parcurs tipic al unui client cu shopping compulsiv, în care psihoterapia joacă un rol esențial în înțelegerea și modificarea comportamentului, ajutând persoana să identifice motivațiile inconștiente din spatele cumpărăturilor impulsive și să găsească alternative sănătoase pentru gestionarea emoțiilor.
Analiza psihologică
În DSM-5, nu există un diagnostic specific pentru shopping compulsiv (cunoscut și ca compulsive shopping sau oniomania), dar comportamentele legate de aceasta pot fi legate de tulburări de control al impulsurilor sau tulburări de comportament adictive. Shoppingul compulsiv este uneori considerat un comportament care se poate manifesta ca o formă de compulsie sau de comportament adictiv, având similarități cu alte tulburări care implică comportamente de adicție, cum ar fi jocurile de noroc sau consumul de substanțe.
Totuși, un diagnostic mai detaliat legat de shoppingul compulsiv ar putea face parte dintr-un context clinic mai larg, cum ar fi:
- Posibile criterii de diagnostic (inspirate din DSM-5 pentru comportamentele compulsive):
- Dorință intensă de a cumpăra obiecte, adesea fără a le folosi sau fără a le avea un scop util.
- Pierderea controlului asupra comportamentului de cumpărare, manifestată prin incapacitatea de a rezista impulsurilor de cumpărare, chiar și atunci când aceasta are consecințe negative semnificative, precum dificultăți financiare, conflicte în relații sau pierderea de bunuri.
- Sentimente de tensiune sau anxietate care cresc înainte de a cumpăra și ușurare sau satisfacție imediată după achiziții, urmate de vinovăție, regret sau disconfort.
- Cumpărături repetate ca modalitate de a face față unor emoții negative, cum ar fi stresul, anxietatea, depresia sau plictiseala.
- Consecințe semnificative asupra vieții personale, profesionale și financiare din cauza comportamentului de cumpărare excesivă.
Posibile diagnosticuri din DSM-5 relevante pentru shoppingul compulsiv:
- Tulburarea de control al impulsurilor: Shoppingul compulsiv ar putea fi considerat o formă de tulburare de control al impulsurilor, alături de alte comportamente precum jocurile de noroc sau poftele alimentare. Persoanele cu aceste tulburări au dificultăți de a-și controla impulsurile, ceea ce duce la comportamente dăunătoare.
- Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC): Unele persoane cu TOC pot experimenta obsesii legate de nevoia de a cumpăra și comportamente compulsive de cumpărare ca o modalitate de a gestiona aceste gânduri intruzive.
- Tulburare de dependență (adicție comportamentală): Deși nu este un diagnostic formalizat în DSM-5, unii cercetători și clinicieni consideră că shoppingul compulsiv poate fi o formă de comportament adictiv, similar cu dependența de jocuri de noroc sau substanțe. Aceasta ar putea include un comportament repetitiv și un ritual legat de cumpărături, care este greu de controlat.