Prizoniera în Oglinda Lui

17 mart. Prizoniera în Oglinda Lui

Stătea pe canapea, cu picioarele strânse sub ea, ca și cum ar fi vrut să ocupe cât puțin spațiu fizic. Își frământa mâinile până când degetele i se albiseră, iar ochii îi erau goi, privind undeva departe prin fereastra cabinetului, spre siluetele străvezii ale copacilor îndepărtați. „Nu mai știu cine sunt… M-am pierdut undeva pe drum. Tot ce fac e greșit… El a spus că fără el n-aș fi nimic.” Glasul îi era ca o șoaptă spartă de temeri invizibile.

Liniștea își făcea loc în cameră, oferind prin prezența ei spațiu și timp pentru a găsi curaj ca vorbele să se contureze din gânduri nerostite. „La început era perfect… Mă făcea să mă simt specială, iubită. Spunea că nu a mai întâlnit pe nimeni ca mine. Mă suna de zece ori pe zi… voia să știe unde sunt, cu cine vorbesc. La început am crezut că e grijuliu… că mă iubește atât de mult încât nu poate sta fără mine. Dar apoi… a început să mă critice pentru orice.”

O lacrimă i-a alunecat neștiută pe obraz continuându-și căderea fără să aștepte atingerea unei mâini în curgerea ei. „Dacă îi spuneam că mă doare ceva, râdea și zicea că exagerez, că sunt slabă… Când am încercat să-i explic cum mă simt, mi-a spus că sunt prea sensibilă, că dramatizez totul… Și am început să cred că are dreptate. Poate chiar sunt defectă…”

Privirea i s-a întunecat, iar vocea i s-a frânt. „Mi-a zis că sunt urâtă când plâng… și că ar trebui să fiu recunoscătoare că stă cu mine, că alt bărbat nu m-ar suporta. Așa că am învățat să nu mai plâng… Am învățat să zâmbesc și când simțeam că mă prăbușesc pe dinăuntru.”

Cuvintele ei atârnau grele în aer agățându-se de povara anilor de umilință, de frica ascunsă în spatele fiecărui zâmbet forțat.

„Am început să mă izolez de toți… Prietenii nu-l plăceau… Spuneau că e autoritar, dar eu le-am luat apărarea. Am renunțat la întâlnirile cu ei, căci mă întreba mereu unde am fost, de ce am stat atât… Odată, când am întârziat douăzeci de minute, m-a acuzat că l-am înșelat. Mi-a făcut scandal… și atunci am înțeles că trebuie să renunț la tot ce îl deranjează.” „Am renunțat la tine… pentru a-l menține fericit, pentru a evita conflictele.” Nu am vrut să-l supăr… Dar orice făceam nu era suficient. Spunea că nu gătesc bine, că nu mă îmbrac cum trebuie, că vorbesc prea mult sau că sunt plictisitoare când tăceam. Nu mai știam cum să fiu ca să fie mulțumit.”

Îți duse aproape neștiut mâna la gură pentru a-și roade o unghie, și odată cu ea nesiguranța. „Și cel mai rău era când mă ignora… zile întregi, de parcă nu existam. Atunci mă simțeam atât de… invizibilă. Apoi, brusc, devenea dulce, mă îmbrățișa și spunea că mă iubește, că n-ar putea trăi fără mine. Și credeam că poate… poate m-am înșelat… poate chiar mă iubește.”

 „E o formă de control… Te-a ridicat pe un piedestal doar pentru a te doborî, păstrându-și astfel puterea asupra ta.”

A tresărit, iar ochii i s-au mărit. „Dar… m-a făcut să cred că totul e vina mea… că eu îl provoc, că sunt prea dificilă.”. Lacrimile au început să curgă în tăcere, fără bariere de timp… „Atunci… cine sunt eu?”

Din acel moment călătoria de descoperire a devenit principalul ei scop, eliberarea de umbre și regăsirea propriei lumini.

Aceasta este povestea ei – o poveste despre iubire toxică, dar și despre curaj. Despre pierderea sinelui, dar și despre regăsirea vocii pierdute în ecoul oglinzilor deformate.

Analiza psihologică

Uneori suntem direct implicați în relații toxice de abuz emoțional fără să ne dăm seama. Fără să credem că nouă ni se întâmplă. De ce? De multe ori asociat părerii pe care o avem despre noi înșine, credințelor eronate despre propria persoană, asociat oglinzii deformate care ne arată doar părțile negre care nici măcar nu trebuie să fie reale.

Poate considerăm că merităm, că așa au trăit și bunicii noștri, că ni s-a repetat o viață întreagă ce ineficienți, inutili sau inadecvați suntem. Nu trebuie să fi trăit o traumă importantă pentru a intra într-o astfel de relație, deși trauma anterioară poate contribui.

Conform DSM-5-TR (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a 5-a, text revizuit), abuzul emoțional (sau maltratarea psihologică) este recunoscut ca o formă de abuz asupra copilului sau abuz asupra unui partener intim și poate contribui la diverse tulburări psihice.

Criterii DSM-5-TR pentru abuzul emoțional asupra copilului

Abuzul emoțional asupra unui copil este definit ca acte verbale sau nonverbale repetate care provoacă suferință psihologică severă și afectează dezvoltarea emoțională sau cognitivă a copilului. Acestea includ:

1. Critică excesivă, umilire sau dispreț (ex.: insulte, porecle degradante, ridiculizare).
2. Amenințări cu violența sau abandonul (ex.: „Dacă nu faci asta, te las în stradă!”).
3. Îngrădirea emoțională (ex.: lipsa afecțiunii, refuzul de a comunica, retragerea sprijinului emoțional).
4. Izolare socială forțată (ex.: interzicerea interacțiunii cu alți copii sau adulți semnificativi).
5. Manipulare emoțională extremă (ex.: învinovățire excesivă, așteptări nerealiste).

Abuzul emoțional poate duce la tulburări psihice cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată, depresia, tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) sau tulburările de atașament.

Criterii DSM-5-TR pentru abuzul emoțional în relațiile de cuplu

În contextul relațiilor de cuplu, abuzul emoțional este frecvent parte din violența domestică și include:

1. Control coercitiv (monitorizarea excesivă, controlul accesului la bani, impunerea deciziilor unilaterale).
2. Devalorizare și umilire constantă (insulte repetate, critici distructive, rușinare în public).
3. Manipulare și gaslighting (denaturarea realității pentru a face victima să se îndoiască de sine).
4. Amenințări indirecte sau directe (ex.: amenințarea cu suicidul pentru a forța rămânerea în relație).
5. Izolare socială (interzicerea relațiilor cu familia/prietenii, limitarea accesului la informație).

În DSM-5-TR, abuzul emoțional este frecvent asociat cu tulburarea de stres posttraumatic (PTSD), tulburarea de anxietate, depresia și tulburarea de personalitate dependentă.

Deși DSM-5-TR nu oferă un diagnostic specific de „abuz emoțional”, acesta este recunoscut ca un factor de risc major pentru tulburările psihologice și este inclus în codurile de abuz psihologic și neglijare.

Ce poate face psihoterapia?

1. Identifică și înțelege problemele emoționale și comportamentale
   • Oferă claritate asupra cauzelor suferinței psihice (ex.: traume, stres, relații toxice).
   • Ajută la conștientizarea gândurilor negative și a tiparelor disfuncționale.
2. Oferă strategii pentru gestionarea emoțiilor
   • Învățarea unor tehnici pentru reducerea anxietății, depresiei și stresului.
   • Dezvoltarea abilităților de reglare emoțională (ex.: mindfulness, restructurare cognitivă).
3. Sprijină în procesul de vindecare a traumelor
   • Permite procesarea și integrarea experiențelor dureroase (ex.: terapie prin expunere, EMDR).
   • Reduce impactul negativ al amintirilor traumatice.
4. Îmbunătățește relațiile interpersonale
   • Dezvoltă abilități de comunicare și asertivitate.
   • Ajută la stabilirea de limite sănătoase.
5. Crește încrederea în sine și autonomia personală
   • Încurajează luarea de decizii conștiente și asumarea responsabilității.
   • Ajută la redefinirea identității personale în afara traumei sau suferinței.
6. Reduce simptomele tulburărilor psihologice
   • Tratează depresia, anxietatea, tulburările de stres posttraumatic, tulburările de personalitate etc.
   • Poate fi combinată cu medicația, dacă este necesar.
7. Oferă un spațiu sigur pentru exprimare
   • Crează un mediu fără judecată, unde persoana se poate simți ascultată și înțeleasă.

Alegerea unui cabinet psihologic cu experiență în tratarea tulburărilor de personalitate este esențială pentru succesul terapiei. În cadrul cabinetului individual de psihologie Ruxandra Toma, clienții primesc sprijin specializat, bazat pe respectarea standardelor profesionale precum și pe metodele și tehnicile adecvate de intervenție.

Psihoterapia este un proces care necesită timp și angajament, dar cu ajutorul unui specialist dedicat, schimbarea este posibilă. Dacă te confrunți cu dificultăți emoționale sau relaționale, te așteptăm în cabinetul individual de psihologie Ruxandra Toma pentru a începe un proces de transformare personală! Cabinetul se află în Pașcani, str. Nicolae Iorga, nr. 10, județ Iași.