10 mart. „Prizonierul Perfecțiunii: Călătoria spre Eliberare”
Lucian a venit pentru prima dată în cabinet ușor nesigur în privinșa deciziei sale. Privea adâncit în sine ascultând parcă o dezbatere interioară cu acea curiozitate specifică privind deznodământul, ca și cum fiecare mișcare și fiecare cuvânt ar fi fost cântărit cu grijă. Îmbrăcat într-un costum impecabil, cu o cravată perfect reglată, părea un om condus de reguli stricte ca modalitate de a organiza lumea exterioară, dar și ca o fortăreață de apărare împotriva unei neliniști interioare care părea să-l consume constant. Își alese un scaun pe care îl mută de câteva ori pentru a se situa la o distanță fixă de birou, fără a lăsa nimic la voia întâmplării, apoi se auzi vocea sa perfect egală, sacadată urmând parcă un ritm știut doar de el.
— „Simt că sunt copleșit de reguli. Mă străduiesc mereu să fac totul corect. Dacă nu respect ordinea, mă tem că lucrurile vor merge prost. Mă simt incapabil să deleg sarcini, iar dacă cineva nu face lucrurile exact cum trebuie, prefer să le fac eu. Asta mă face să simt că am totul sub control.”
Privirea lui s-a înăsprit ușor în timp ce vorbea. Era un om care punea o muncă extremă în tot ceea ce făcea, o devotare aproape obsesivă față de muncă și față de „corectitudine”. Pentru el nu era vorba doar despre a-și organiza viața sau locul de muncă, ci despre a se asigura că totul era făcut la perfecțiune. Și dacă nu era, simțea o panică imensă, o frică profundă că lucrurile ar putea ieși de sub control.
Lucian nu putea să se despartă de obiectele vechi sau uzate. Mi-a povestit cu o voce aproape defensivă despre vechile documente, cărți sau piese de mobilier pe care le păstra în apartamentul său, deși nu le folosea niciodată. „Se poate întâmpla să am nevoie de ele într-o zi. Nu pot să le arunc, nu știu ce aș face dacă le-aș da la gunoi”, spunea aproape înfricoșat de ideea de a arunca ceva ce nu se mai potrivea în prezent.
Vorbea cu venerație despre munca sa, despre „singurul lucru care contează”. Simțea că trebuie să muncească mult mai mult decât alții pentru a fi considerat suficient de bun. „Nu pot să îmi permit să fiu relaxat sau să îmi pierd timpul. Tot ce fac trebuie să fie perfect, altfel nu sunt suficient de bun,” cuntinuă cu o oboseală evidentă în voce.
Acest devotament extrem față de muncă era însoțit de o rigiditate puternică în privința cheltuielilor. Lucian era extrem de atent la fiecare leu cheltuit, evitând orice formă de lux, chiar și când își permitea, refuzând să își cumpere obiecte noi sau să investească în lucruri care ar putea să-l facă să se simtă „inutil” sau „nejustificat de scumpi”. Cheltuielile erau atent monitorizate, pentru că totul trebuia să aibă o justificare logică și utilitară.
Călătoria lui Lucian nu a fost ușoară, dar a învățat un lucru esențial: că libertatea nu se află în controlul absolut, ci în capacitatea de a lăsa lucrurile să se întâmple, chiar și atunci când nu sunt perfecte.
Analiza psihologică
Conform DSM-5, Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă (TPOC) este caracterizată printr-un model pervaziv de preocupare pentru ordonare, perfecționism și control mental și interpesonal, care începe la vârsta adultă timpurie și este prezent în diverse contexte. Aceasta poate duce la rigiditate, îngrijorare excesivă pentru detalii și dificultăți în relațiile interpersonale și în îndeplinirea sarcinilor.
Criteriile de diagnostic DSM-5 pentru Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă:
- Un model pervaziv de preocupare cu ordonarea, perfecționismul și controlul, manifestat prin patru sau mai multe dintre următoarele:
- Preocupare excesivă pentru detalii, reguli, liste, ordonare sau programe, în așa măsură încât scopul principal al activității este pierdut.
- Perfecționism care interferează cu finalizarea sarcinilor (ex: standarde extrem de înalte care nu sunt atinse, ceea ce poate duce la procrastinare sau la nefinalizarea proiectelor).
- Devotament excesiv pentru muncă și productivitate, la costul altor activități, cum ar fi relaxarea sau activitățile de recreere.
- Rigoare în ceea ce privește principiile morale, etice sau valori, care poate fi manifestată printr-o severitate excesivă față de alte persoane.
- Inflexibilitate și dificultate în a accepta o abordare flexibilă sau deschisă în ceea ce privește normele și regulile.
- Reticența de a arunca obiecte uzate sau inutile, chiar și atunci când acestea nu au valoare sentimentală.
- Muncă excesivă și economisire de bani sau resurse, care se bazează pe o teorie de viitoare nevoie catastrofală.
- Reluctanța de a delega sarcini sau de a lucra cu alții, din cauza unei dorințe de a controla modul în care sunt realizate sarcinile.
De reținut!
Perfecționismul și rigiditatea comportamentală sunt frecvent întâlnite, iar persoanele cu TPOC tind să fie foarte critice cu ele însele și cu ceilalți, având standarde foarte înalte.
Controlul excesiv poate interfera cu relațiile interpersonale și poate duce la conflicte, mai ales dacă ceilalți nu se conformează la regulile și stilul de viață strict al persoanei afectate.
Persoanele cu TPOC nu au comportamente compulsive în sensul tulburării obsesiv-compulsive (cum ar fi spălarea mâinilor sau verificarea repetată), dar au o preokupare obsesivă cu ordinea și controlul, ceea ce poate afecta funcționarea lor în viața cotidiană.
Ce poate face psihoterapia?
Psihoterapia este un instrument eficient în tratamentul Tulburării de Personalitate Obsesiv-Compulsivă (TPOC) și poate ajuta la modificarea comportamentelor rigide, la îmbunătățirea flexibilității și la gestionarea anxietății și a perfecționismului asociate cu această tulburare.
Iată ce poate face psihoterapia pentru TPOC:
1. Modificarea gândurilor rigide și a standardelor nerealiste
Psihoterapia, în special Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT), ajută la identificarea și schimbarea gândurilor disfuncționale și a convingerilor nerealiste despre perfecționism și control.
Terapeutul va ajuta pacientul să înțeleagă că standardele ridicate pot duce la procrastinare sau eșecuri, iar o abordare mai flexibilă poate aduce mai multe beneficii.
2. Reducerea anxietății și a stresului
Persoanele cu TPOC sunt adesea preocupate excesiv de ordonare, perfecționism și reguli. Psihoterapia ajută la gestionarea anxietății asociate cu aceste preocupări, oferind strategii de relaxare și tehnici de reducere a stresului.
Exercițiile de respirație și mindfulness-ul sunt adesea folosite pentru a ajuta pacienții să fie mai puțin rigizi și să accepte imperfecțiunile.
3. Creșterea flexibilității cognitive și comportamentale
Expunerea graduală este o tehnică folosită pentru a ajuta persoanele cu TPOC să devină mai flexibile și să accepte schimbări mici sau incertitudinea. De exemplu, pacientul poate învăța să lase lucrurile să rămână neordinat pentru perioade scurte, pentru a învăța că nu se întâmplă nimic grav.
Terapia va încuraja accepția imperfecțiunii și va ajuta pacientul să înțeleagă că nu trebuie să fie perfect pentru a fi suficient de bun.
4. Îmbunătățirea relațiilor interpersonale
TPOC poate duce la dificultăți în relațiile interpersonale din cauza rigidității și a dorinței de control. Psihoterapia ajută la dezvoltarea unor abilități de comunicare mai eficiente, cum ar fi ascultarea activă și flexibilitatea în fața opiniilor și comportamentelor altora.
De asemenea, se pot explora și se pot rezolva conflictele interne legate de nevoia de control excesiv asupra altora.
5. Îmbunătățirea autoacceptării
Persoanele cu TPOC au de obicei o stimă de sine scăzută, legată de convingerea că nu sunt suficient de bune dacă nu sunt perfecte. Psihoterapia ajută la îmbunătățirea autoacceptării, promovând un echilibru între realizările personale și auto-compasiune.
Terapia va încuraja pacientul să accepte că greșelile și imperfecțiunile sunt normale și pot adăuga valoare experienței personale.
6. Reducerea tendinței de muncă excesivă
Pacienții cu TPOC sunt adesea devotați excesiv muncii, uneori în detrimentul altor aspecte ale vieții. Terapia poate ajuta să înțeleagă importanța echilibrului între muncă și recreere, ajutând la stabilirea unor limite sănătoase.
Cabinet individual de psihologie Ruxandra Toma oferă beneficiarilor evaluare psihologică cu scop psihodiagnostic la cererea clienților, a comisiilor sau autorităților, consiliere și psihoterapie individuală și de grup. Cabinetul se află în Pașcani, str. Nicolae Iorga nr. 10, județ Iași.